Doamna Victoria a început să tremure.
— Nu… nu… nu are cum…
Alexandru a lăsat pentru câteva secunde privirea în jos, apoi a spus ceea ce nimeni nu a anticipat.
— Iar mamei mele îi las exact ce mi-a dăruit ea o viață întreagă: control, manipulare și rușine.
Stânjeneala s-a așezat grea peste chipurile celor din jur.
Câțiva oameni de afaceri au început să șușotească.
Alexandru a continuat:
— Există și înregistrări video, conversații și dovezi financiare care arată cum mama mea și sora mea au încercat anul trecut să mă declare incapabil psihic, ca să preia compania.
Un domn în vârstă, din primul rând, și-a scos ochelarii, uluit.
Bianca a izbucnit în plâns.
— Mamă… spune ceva…
Dar doamna Victoria nu mai găsea cuvinte.
Alexandru și-a întors din nou privirea drept în cameră, iar vocea i s-a înmuiat.
— Irina… iubirea mea… dacă vezi asta, înseamnă că n-am mai ajuns la tine și la băiatul nostru.
Mi-am dus mâna la gură și am izbucnit în lacrimi.
— Tu ai fost singurul lucru adevărat din viața mea. Când ceilalți mă vedeau ca pe un nume, tu m-ai văzut ca pe un om.
În biserică nu se mai auzea nimic.
Nici preotul nu se mișca.
— Și încă ceva, a spus Alexandru. Accidentul meu n-a fost pe de-a-ntregul un accident.
Toți au încremenit.
Adrian a ridicat imediat o altă mapă.
— Cu două zile înainte să mor, am depus la notar și la poliție documente privind sabotajul mașinii mele. Dacă mi se întâmplă ceva, ancheta trebuie dusă până la capăt.
Un țipăt scurt a scăpat din gura Biancăi.
Doamna Victoria aproape s-a prăbușit pe bancă.
— Alexandru, nu! a șoptit disperată.
Dar înregistrarea n-a iertat pe nimeni.
— Dacă mama mea și sora mea sunt încă în libertate când vedeți acest mesaj, înseamnă că autoritățile n-au finalizat încă investigația. O vor finaliza.
