Doamna Victoria începu să tremure vizibil.
— Nu… nu… așa ceva nu se poate…
Alexandru își coborî pentru câteva secunde privirea, apoi spuse ceea ce nimeni nu se aștepta să audă.
— Iar mamei mele îi las exact ce mi-a oferit și ea toată viața: control, manipulare și rușine.
O jenă grea se așeză peste chipurile celor prezenți, care acum o priveau pe doamna Victoria altfel.
Câțiva oameni de afaceri șușoteau între ei, neliniștiți.
Alexandru continuă fără ezitare:
— Există și înregistrări video, conversații și dovezi financiare care arată cum mama mea și sora mea au încercat anul trecut să mă declare incapabil psihic, ca să preia compania.
Un domn în vârstă, din primul rând, își scoase ochelarii șocat.
Bianca izbucni în plâns.
— Mamă… spune ceva…
Dar doamna Victoria nu mai găsea cuvinte.
Atunci, Alexandru își întoarse din nou privirea spre cameră și vocea i se îmblânzi.
— Irina… iubirea mea… dacă vezi asta, înseamnă că nu am reușit să mă întorc acasă la tine și la băiatul nostru.
Mi-am dus palma la gură și am izbucnit în lacrimi.
— Tu ai fost singurul lucru adevărat din viața mea. Când pentru toți eram doar un nume, tu m-ai văzut ca pe un om.
Biserica amuți complet.
Nici preotul nu se mai clintise.
— Și încă ceva, spuse Alexandru. Accidentul meu nu a fost complet un accident.
Toți încremeniră.
Adrian ridică imediat o altă mapă.
— Cu două zile înainte să mor, am depus la notar și la poliție documente despre sabotarea mașinii mele. Dacă mi se întâmplă ceva, investigația trebuie dusă mai departe.
Un țipăt scurt îi scăpă Biancăi.
Doamna Victoria se clătină, aproape prăbușindu-se pe bancă.
— Alexandru, nu! șopti ea disperată.
Dar înregistrarea mergea mai departe, implacabilă.
— Dacă mama mea și sora mea sunt încă în libertate când se difuzează acest mesaj, înseamnă că autoritățile nu au încheiat ancheta. Dar o vor încheia.
