Pelinul, numit științific Artemisia absinthium, este o plantă perenă, aromată, cu frunze gri-verzui, ușor argintii, și gust foarte amar. În medicina tradițională europeană, pelinul este folosit mai ales pentru susținerea poftei de mâncare și pentru disconfort digestiv ușor, cum ar fi senzația de greutate după masă, balonarea sau digestia lentă.
Important: pelinul nu „curăță tot corpul de impurități” și nu trebuie prezentat ca tratament miraculos. Ficatul, rinichii, intestinele și pielea sunt organele care se ocupă natural de eliminarea produșilor de metabolism. Pelinul poate avea rol digestiv tradițional, dar nu înlocuiește tratamentul medical.
Cum se recunoaște pelinul: Are frunze moi, divizate, de culoare gri-verzuie sau argintie, miros puternic aromat și gust foarte amar. Florile sunt mici, gălbui, grupate în vârfurile plantei. Se găsește în zone însorite, uscate, pe terenuri necultivate, margini de drum sau în grădini, dar nu se culege din locuri poluate.
Când se culege: Pentru uz casnic se folosesc, în mod tradițional, frunzele și vârfurile înflorite. Se culege în perioada de înflorire, de obicei vara, când planta este bine dezvoltată, pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua. Nu se smulge planta cu rădăcină; se taie doar partea aeriană sănătoasă. Se evită plantele prăfuite, mucegăite, stropite cu pesticide sau crescute lângă șosele.
O resto si pe aver rig
Cum se usucă și se păstrează: Pelinul se usucă în strat subțire sau în buchețele mici, la umbră, într-un loc aerisit. Nu se usucă în soare puternic. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie, borcane închise sau săculeți textili, la loc uscat și întunecos. Se etichetează cu numele plantei și anul recoltării.
