În sufragerie căzuse o liniște apăsătoare.
Adrian și Mirela priveau documentele fără să clintească, încruntați, incapabili să rostească măcar un cuvânt.
Bătrâna îi măsura din priviri, tăcută.
— Sunteți tare mândri de voi, nu-i așa?
Nu mai era nicio urmă de blândețe în glasul ei.
— Voi, care apăreți doar de sărbători și mă lăsați singură când mi-e rău.
Mirela a încercat un zâmbet care i s-a frânt pe buze.
— Mamă, iar începi…
Dar tanti Maria a ridicat palma, hotărâtă.
O resto si pe aver rig
— Nu. Azi termin eu ce am de spus.
A desfăcut plicul și a scos câteva acte notariale, așezându-le la vedere.
— Acesta este contractul final. Casa, curtea și toate terenurile au fost trecute pe numele lui Andrei.
Andrei a ridicat brusc capul, ca trezit dintr-un vis.
— Mamă… cum?
Adrian a încremenit.
— Cum adică?!
— Exact cum ai auzit, a spus bătrâna rar, apăsat. Totul îi aparține lui.
Fața Mirelei s-a scurs de culoare.
— Nu poți face asta!
