Nu erau gustări peste tot. Nu existau automate de gustări. Nu era nicio bomboană la casa de marcat din supermarket.
Organismul a învățat să respecte programul. Între mese, era pur și simplu de așteptat.
Acest lucru a permis metabolismului să se regleze pe sine și corpului să ardă ceea ce consumă.
4. Porțiile erau mult mai mici Băutura răcoritoare avea 200 ml. Hamburgerul încăpea în palma ta. Cartofii erau în pungi mici.
Nu existau dimensiuni uriașe sau “mărește câțiva cenți în plus”. Mâncarea era oferită ca hrană, nu ca sațietate.
Stomacul nu a fost întins de-a lungul anilor de exces.
5. Televiziunea nu a dominat viața Televiziunea avea un program. L-am pornit să urmăresc programul, apoi l-am oprit.
Nu erau maratoane nesfârșite sau ecrane pornite toată ziua. Copiii au avut o oră sau două la televizor, apoi au ieșit afară să se joace.
Nimeni nu a mâncat în fața ecranului
Masa era pentru mâncat, nu pentru distragere
Astăzi petrecem mai mult de 11 ore pe zi în fața ecranelor. În anii ’70, doar 2.
6. Stresul nu a fost consumat Nu a existat un bombardament constant de vești proaste, mesaje, emailuri și notificări.
Stresul era punctual, nu permanent. Iar mâncarea nu era un anestezic emoțional.
Dacă cineva era trist, ieșea la plimbare, vorbea cu un vecin sau făcea ceva cu mâinile. Și asta consuma energie.
În plus, dormea mai bine. Și somnul reglează hormonii foamei.
7. Munca era mișcare Chiar și joburile de birou necesitau mutarea:
Mergi pe jos la celelalte etaje
Căutare fișiere
Du-te la bancă
Purtarea hârtiilor
Urcatul scărilor
