De ce eram atât de slabi în anii ’70? (Adevărul te va surprinde) A fost o perioadă – nu cu mult timp în urmă – când era rar să vezi pe cineva cu obezitate. Uită-te doar la pozele de familie, la școală sau la plaje din anii ’70: aproape toate păreau mai suple, mai active și mai energice. Nu erau diete miraculoase sau voință extraordinară. Adevăratul motiv este că lumea funcționa diferit. Mediul, obiceiurile și viața de zi cu zi au forțat corpul să-și mențină echilibrul.
Iată adevăratele motive pentru care corpurile erau atât de diferite în anii 1970.
1. Mersul pe jos era o modalitate naturală de a te mișca În anii 1970, majoritatea familiilor aveau o singură mașină sau deloc. Mergeai pe jos la școală, la serviciu, la magazin sau la un prieten. Nu ca un exercițiu, ci ca o necesitate.
O resto si pe aver rig
Un adult obișnuit mergea pe jos între 8 și 12 kilometri în fiecare zi fără să observe:
De acasă la stația de autobuz
De la autobuz la serviciu
De la muncă la meserie
De la comerț la casă
Copiii mergeau singuri la școală de mici, se jucau pe stradă, mergeau în parc, se întorceau acasă… Toată lumea pe jos.
Corpul era într-o mișcare constantă.
2. Mâncarea este mâncare adevărată Frigiderele nu erau pline cu produse ultra-procesate. Acestea au fost:
Carne proaspătă
Nu existau liste nesfârșite de ingrediente, sirop de porumb, aditivi invizibili.
Mesele erau pregătite de la zero. Gătitul a durat ceva timp: curățat, feliat, fierbinte, prăjit, amestecat. Era deja activitate fizică.
Zahărul era folosit cu moderație
Grăsimile erau naturale
Porțiile erau rezonabile
Nu mâncau din frică, ci din foame adevărată.
3. Nu exista gustări constante În anii ’70, mâncai de trei ori pe zi:
Și nimic mai mult.
