Gestul este perfect legal, însă documentele trebuie gândite cu atenție, astfel încât părintele să își păstreze dreptul de a locui în imobil pe tot parcursul vieții și să evite complicațiile inutile. Forma actului și clauzele introduse fac toată diferența.
Cum poți trece casa sau apartamentul pe numele copilului fără să pierzi dreptul de a locui acolo toată viața 1) Contract de vânzare cu rezervarea dreptului de abitație. Este una dintre cele mai utilizate soluții: proprietatea trece pe numele copilului, iar părintele își rezervă, prin act autentic, dreptul de abitație viager. Acest drept îi permite să locuiască în continuare în imobil și să folosească spațiile esențiale ale casei. Avantajul: stabilitate locativă clară, opozabilă tuturor dacă dreptul este înscris în cartea funciară. Limitarea: părintele nu mai este proprietar și nu poate decide singur asupra vânzării sau ipotecării imobilului.
O resto si pe aver rig
2) Donație cu rezervă de abitație sau uzufruct. Părintele donează locuința copilului, dar își reține fie dreptul de abitație, fie uzufructul viager (care include și folosul economic, de pildă posibilitatea de a încasa chiria). Plusul: flexibilitate mai mare în folosirea bunului dacă se optează pentru uzufruct. Atenție: donația este, de regulă, irevocabilă; revenirea asupra deciziei este dificilă.
3) Contract de vânzare cu clauză de întreținere. Pe lângă transferul proprietății, copilul se obligă să asigure părintelui hrană, îngrijire, ajutor medical și condiții decente de trai. Dacă obligațiile nu sunt respectate, actul poate fi desființat pe cale judecătorească. Clauzele trebuie formulate concret (de exemplu, ce înseamnă întreținere, cine suportă utilitățile, cum se asigură îngrijirea în caz de boală).
