Avocatul de lângă masă se albește brusc la față.
„Domnule Radu…”
Bianca clipește, nedumerită.
Andrei încremenește.
Numele acesta îl știe orice om important din România.
Victor Radu.
Unul dintre cei mai bogați oameni din țară.
Omul care deține hoteluri, clădiri de birouri și jumătate din terenurile din nordul Bucureștiului.
Andrei înghite în sec.
„D-domnule Radu… nu știam că sunteți aici.”
Victor îl privește rece, neclintit.
„Normal că nu știai. N-ai observat niciodată ce era important.”
Elena se ridică încet și își ia geanta, fără să grăbească nimic.
Andrei se uită ba la ea, ba la Victor, încercând să prindă sensul.
„Stați puțin… voi vă cunoașteți?”
Victor face un pas către Elena și îi pune blând mâna pe umăr, un gest simplu care schimbă aerul din încăpere.
„Este fiica mea.”
Se lasă o tăcere grea, densă.
Bianca scapă telefonul din mână.
Andrei izbucnește într-un râs scurt, forțat.
„Asta e o glumă…”
„Nu”, răspunde Victor. „Dar viața ta de lux s-ar putea să fi fost.”
Andrei începe să transpire; mintea îi gonește, haotică.
Își amintește, pe repede-înainte, toate clipele în care a umilit-o pe Elena. Serile în care i-a spus că nu valorează nimic. Toate dățile când i-a aruncat în față că nu vine dintr-o familie „importantă”.
