— În ziua aia… un bărbat m-a luat din benzinărie, a spus el.
Instantaneu, un val de greață m-a lovit. Aerul s-a îngustat până la durere.
— Mi-a spus că tu ai avut un accident. Că trebuie să vin cu el repede.
Mi s-a făcut frig până în vârful degetelor, ca și cum cineva ar fi deschis o ușă direct spre iarnă.
A ezitat, înghițind greu.
— Îl chema Sorin. Cred că lucra pentru cineva important.
Femeia din spate ne-a poftit în casă, cu un gest blând, ca să ne tragă pe toți la adăpost de furtuna care se iscase în prag.
M-am lăsat pe canapea fără să-mi simt picioarele, ca și cum ele aparținuseră altei femei până atunci.
Casa era mică, modestă, dar curată, cu miros de ceai cald și lemn vechi; un loc care ținea oamenii strânși laolaltă.
Pe un raft, fotografii cu Daniel la diferite vârste stăteau aliniate ca niște repere pe harta vieții lui.
În una era adolescent, cu obrajii ascuțiți și privirea care încă mai căuta.
În alta, tânăr, cu umerii mai siguri și zâmbetul prins între două lumi.
Într-una dintre ele ținea o undiță și râdea, ridicând din apă o clipă de fericire prinsă ca un pește rar.
Am rămas acolo, în fața imaginilor, încercând să-mi adun bucățile și să le potrivesc pe rând cu realitatea din fața mea: bărbatul înalt și slab, cu ochii tatălui lui, care-mi spunea mamă după o veșnicie.
Mi-am auzit inima cum își schimbă ritmul și, în tăcerea aceea groasă, fiecare respirație a lui părea o punte nouă între noi. Nu aveam încă răspunsurile, dar aveam din nou prezența lui. Iar ordinea tuturor întâmplărilor – privirea, cuvântul, atingerea, mărturia – rămânea acolo, neclintită, ca să mă învețe să cred ceea ce văd.
Nu știam ce urmează, dar știam ce trăiam: o clipă în care trecutul, oricât de crunt, începuse să-și dezvăluie marginile. Iar eu, cu palmele lipite de genunchi, mi-am lăsat ochii să se oprească din nou pe fotografia cu undița, ca și cum râsul din imagine ar fi putut să ne arate drumul înapoi spre lumină.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
