Niciunul nu știa că mai are familie.
Prima întâlnire a avut loc într-o sală mică de la poliție.
Maria a intrat încet, cu mâinile lipite de piept.
Cei trei stăteau pe scaune, tăcuți, stânjeniți.
Pentru ei, femeia aceea era o necunoscută.
Pentru ea… erau toată viața ei.
S-a apropiat prima de Elena.
I-a atins obrazul și a început să plângă.
— Tu aveai febră în fiecare iarnă… șoptea printre lacrimi. Și dormeai numai dacă te țineam de mână…
Elena a izbucnit și ea în plâns fără să înțeleagă de ce.
Apoi Maria s-a dus la băieți.
Le știa semnele din naștere.
Le știa cicatricile.
Le știa privirea.
Și încet, ceva s-a rupt înăuntrul lor.
Eduard a fost primul care a întrebat:
— Dacă nu ne-ai abandonat… atunci cine ne-a luat?
A urmat o anchetă uriașă.
Și adevărul a șocat toată țara.
În 1981, o asistentă medicală și un bărbat care lucra la protecția copilului făceau parte dintr-o rețea ilegală care răpea copii și îi trimitea spre adopții clandestine.
Profitau de familii sărace sau vulnerabile.
Iar Maria fusese ținta perfectă: singură, fără bani și fără sprijin.
Cei implicați fuseseră deja bătrâni sau muriseră până în 2011.
Dar unul dintre oameni încă trăia.
