…pentru că abia acum urma adevărata lovitură.
În vreme ce Marius rămânea pe trotuar, cu capul în palme, iar Andreea izbucnea în plâns isteric, eu eram deja la birou. Aveam o cafea fierbinte în față și o liniște pe care nu o mai cunoscusem de ani întregi. Pentru prima oară, nu mai duceam în spate greutățile altora.
Telefonul a prins viață. Apel după apel. Mesaje. O voce tremurată, apoi amenințări, apoi implorări. Le-am lăsat să curgă pe lângă mine. Nu am răspuns.
La prânz, avocatul mi-a trimis dosarul final. Totul era semnat, curat, impecabil din punct de vedere legal. Nicio portiță. Am inspirat adânc, ca după o lungă scufundare. Apoi am făcut următorul pas.
Am trimis un e-mail oficial către departamentul de resurse umane. Subiect simplu: „Încetare contract.” Andreea a fost concediată pentru conflict de interese și încălcarea gravă a regulamentului intern. Fără zarvă, fără explicații publice. Doar fapte.
O resto si pe aver rig
Spre seară, am ajuns la ai mei, în apartamentul lor modest din Drumul Taberei. Mama m-a privit mult, apoi m-a strâns în brațe fără nicio întrebare. Tata a așezat în fața mea o farfurie cu mâncare, ca în copilărie. Și, pentru prima dată după multă vreme, m-am simțit în siguranță.
