— Economiile noastre.
— Pentru vacanță!
— Pentru motocicletă.
Anei i s-a tăiat respirația.
— Ai cumpărat motocicleta?
— Fără să mă întrebi?
— Nu aveam nevoie de aprobare.
În clipa aceea a înțeles că nu mai era doar despre bani. Era despre control. Și dacă ar fi rămas, totul s-ar fi înrăutățit.
A zâmbit scurt, surprinzându-l.
— Ai dreptate.
— Cum adică?
— Poate că trebuie să mă gândesc mai bine la rolul meu de soție.
Prima dată în seara aceea, pe chipul lui a apărut mulțumirea.
— În sfârșit.
— Vrei cină?
— Merg să cumpăr ceva.
— Ia banii ăștia.
I-a întins câteva bancnote. Ana le-a luat, a ieșit din apartament și a pornit hotărâtă.
Cinci minute mai târziu, se afla în fața unei sucursale bancare. Zece minute mai târziu, cardul era blocat.
După încă douăzeci de minute, operatorul a rostit ceva ce i-a înghețat sângele.
— Doamnă, înainte de blocare au fost efectuate mai multe tranzacții importante în ultimele săptămâni.
— Ce tranzacții?
Pe măsură ce operatorul le citea, Ana se făcea tot mai palidă. Motocicleta fusese doar începutul. Adrian cheltuise mult mai mult decât își imaginase. Mult mai mult.
Iar ultima tranzacție avusese loc cu două ore în urmă. Pentru ceva ce Ana nu cumpărase niciodată: un avans pentru un apartament. Pe numele altei femei.
Pe trotuar, Ana a rămas țintuită, cu vântul rece izbind-o în față fără ca măcar să-l simtă. Vocea de la celălalt capăt încă vorbea.
— Doriți să vă trimit extrasul complet?
Câteva clipe mai târziu, documentul a ajuns pe e-mail. L-a deschis.
Adevărul nu mai putea fi ocolit: în ultimele luni, Adrian folosise cardul ei în mod repetat. La început sume mici. Apoi mai mari. Până la zeci de mii de lei.
Și cel mai grav: ultimul transfer. Avans pentru un apartament. Beneficiar: Irina Popa.
