— De ce ar face asta?
A râs scurt, amar.
— Pentru că luasem copii după documente. Și pentru că voiam să plec din țară cu tine, după nuntă.
Imaginea mi s-a întors fulgerător în minte.
Cu două zile înainte de nuntă, îl surprinsesem în garaj, vorbind precipitat la telefon.
Când m-a văzut, a închis imediat și a forțat un zâmbet care nu i-a atins ochii.
Am pus totul pe seama stresului dinaintea ceremoniei.
— Atunci cine a fost îngropat? am întrebat, cu vocea spartă.
Alex și-a plecat privirea, evitându-mă.
— Un bărbat fără familie. Aveau totul pregătit.
Greața m-a izbit din nou.
Înmormântarea.
Durerea mea.
Toate fuseseră clădite pe o minciună.
— De ce îmi spui acum?
A băgat mâna în buzunarul gecii și a scos un stick de memorie, mic, întunecat, ca o fărâmă de adevăr compresat.
— Pentru că nu mai am timp să fug singur.
L-am privit fără să întind mâna.
— Ce e pe el?
— Dovezile împotriva lor.
Tăcerea care a urmat a avut greutatea unei hotărâri imposibile.
Apoi am lăsat să iasă întrebarea care mă frigea cel mai tare, în tot acest haos:
— M-ai iubit măcar cu adevărat?
Alex s-a întors spre mine pentru prima dată de când urcase în autobuz.
Și în ochii l
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
