— Noaptea, în pădure? l-a retezat scurt bărbatul.
În spatele lui, ceilalți priveau în liniște. Nu era teamă în ochii lor.
Era furie curată.
Unul dintre câini a lătrat scurt, nervos, rupând răsuflarea serii.
Fata a coborât încet din mașină.
— E în regulă, a spus ea, calm.
Toți s-au potolit, ca și cum ar fi așteptat semnalul.
— Eu i-am chemat, a adăugat, clar.
Agentul a simțit cum i se răcește sângele în vine.
— Ce… cum adică?
Fata s-a întors spre el.
Ochii ei nu mai erau goi.
Se făcuseră reci. Calculați.
— Chiar ați crezut că sunt singură?
Din buzunarul halatului a scos un dispozitiv mic.
Un buton de panică.
Bărbatul cu lanterna a oftat adânc, ca după o așteptare lungă.
— De trei luni strângem plângeri despre voi, a spus. Femei oprite noaptea. Amenințate. Umilite.
Nimeni nu avea dovezi.
Până acum.
Din spatele copacilor au apărut alte două mașini.
De data asta, cu girofaruri aprinse.
Poliție adevărată.
Cei doi agenți au fost scoși afară fără multe cuvinte.
