Reacțiile au venit una după alta, ca niște piese care cad la locul lor fără să mai ceară permisiune. Cătălin a înghețat. Maria s-a oprit din tastat, cu degetele suspendate deasupra literelor. Iar cei care filmau au apropiat discret camera, convinși că tocmai începe partea pe care n-o mai poți da înapoi.
Sofia a pus telefonul pe difuzor și l-a lăsat pe tejghea, astfel încât să audă toată lumea. În acel moment, miza nu mai era o cameră, o rezervare sau un refuz. Miza era cine poate rămâne drept când, dintr-o singură frază, se schimbă raportul de putere.
Și fraza a venit, rostită rar, cu detalii care nu lasă loc de interpretări.
„Înainte să semnăm”, a continuat bărbatul, „vreau să confirmăm detaliile finale. Achiziția Hotelului Majestic se face integral, cu plata în avans, 200 de milioane de lei. Transferul se finalizează în seara asta.”
Liniștea din hol s-a făcut grea, aproape solidă. Cătălin a înghițit în sec, ca un om care simte că i se usucă gâtul înainte să-i vină cuvintele.
„Cum adică… achiziția?” a bâiguit el.
