În paralel cu activitatea clinică, asistenta a început să publice pe rețelele sociale scurte explicații despre ceea ce a învățat privind moartea și procesul de murire, dorind să reducă stigmatul și teama. Unul dintre clipurile sale, în care descrie exact acest gest al pacienților, a depășit cinci milioane de vizualizări, semn că tema stârnește interes și întrebări reale în rândul publicului.
Relatările ei se bazează pe numeroase cazuri întâlnite în secții de terapie intensivă, în îngrijiri paliative la domiciliu și în centre de reabilitare. În aceste contexte, ridicarea brațelor apare ca o manifestare repetată în ultimele momente, pe care unii apropiați o interpretează drept încercarea de a „saluta” sau de a „atinge” pe cineva drag, deja plecat.
Deși nu există o explicație unanim acceptată pentru acest fenomen, vocea asistentei aduce un mesaj de calm: prezența familiei, un cuvânt rostit cu blândețe sau simpla ținere de mână pot însoți persoana iubită fără a interveni agresiv. În viziunea ei, înțelegerea acestor momente ajută la diminuarea panicii și la trăirea mai senină a despărțirii.
Important de știut: pentru mulți pacienți aflați pe muchia dintre aici și dincolo, gestul de a atinge „ceva de sus” este doar o etapă a trecerii – una despre care îngrijitorii relatează că se petrece des și care, potrivit lui Katie Duncan, nu presupune suferință.
