Conflictul inițial Am deschis ușa încet. Radu stătea drept, cu maxilarul încordat.
„Cred că ai mutat ceva ce nu-ți aparține,” a zis.
„Ba da, îmi aparține,” i-am răspuns. „Tot ce e pe pietrișul ăla e al meu.”
A râs scurt, fără umor.
„O să clarificăm asta.”
„Foarte bine,” i-am zis. „Hai s-o clarificăm.”
Pregătirile pentru soluționare A doua zi, duminică dimineață, mi-am scos toate actele. Contractul de vânzare-cumpărare, schițele cadastrale, tot. Le-am întins pe masă și m-am uitat la ele ca și cum era prima dată.
O resto si pe aver rig
Știam ce scrie acolo.
Dar voiam să fiu sigur.
Luni dimineață, înainte să plec la muncă, am făcut un telefon la un topograf. Nu unul scump, dar serios. I-am explicat situația. A zis că vine în două zile.
Apariția conurilor În acele două zile, conurile au reapărut.
De data asta, nu le-am mai mutat.
Le-am ocolit.
Am parcat intenționat exact lângă ele. La milimetru.
Am scos remorca și am lăsat-o acolo, fix pe „linia” lui imaginară.
Vecinii au început să observe.
Unul m-a întrebat într-o seară: „Ce-i cu circul ăsta?”
