— Voiam să-ți spun, dar nu știam cum, a început el încet.
S-a așezat pe scaun și și-a trecut mâna prin păr.
— Ții minte incendiul din satul vecin? Familia aceea cu doi copii mici?
Am dat din cap. Mi-am amintit bine. Casa lor ardea aproape în întregime.
— Stau înghesuiți la niște rude. N-au unde să se ducă. Copiii dorm pe saltele pe jos.
Am simțit un gol în stomac.
— Vreau să le dau casa. Măcar până se pun pe picioare.
Cuvintele lui au căzut grele, lente.
— De asta ai adus toate astea? am întrebat, arătând spre cutii.
A încuviințat.
— Am vorbit cu vecinii. Fiecare a pus mână de la mână. Eu am mai cumpărat ce lipsea. Am cheltuit aproape 8.000 de lei din economiile mele… de asta nu voiam să știi încă. Știam că o să te superi că n-am discutat cu tine.
M-am așezat pe marginea patului.
Eu mă pregătisem să descopăr o trădare.
O minciună.
O altă femeie.
În schimb, descopeream un om care voia să ajute în tăcere.
