Roxana nu pricepea de la început ce urma să se întâmple.
Dar când Octavian a pus pe masă contractul cu firma de curățenie și a început să explice despre ore neplătite, condiții ilegale, fals în declarații legat de moartea tatălui ei, ceva s-a schimbat în aer.
Vocea lui era calmă.
Dar fiecare cuvânt lovea ca un ciocan, precis, hotărât.
În săptămânile ce au urmat, lucrurile au luat-o razna pentru cei care credeau că pot rămâne nepăsători.
Inspectoratul Teritorial de Muncă a venit în control, cercetările au început să sape în documente.
Fosta șefă a Roxanei a început să sune disperată, încercând probabil să potrivească explicații pentru hârtiile descoperite.
Alți angajați au prins curaj. Unii au vorbit, alții au adus probe. Frica s-a transformat în mărturii.
S-au descoperit pontaje modificate. Oameni plătiți la jumătate. Zeci de „hârtii cu datorie” care erau, în fapt, semnături strânse sub presiune.
Și adevărul despre moartea tatălui ei a ieșit la lumină.
Un raport medical ignorat a fost scos dintr-un sertar prăfuit.
O ambulanță fusese chemată cu întârziere, iar reacțiile nepotrivite au conturat o tragedie care putea fi evitată.
O minciună pusă pe hârtie fusese creată pentru a proteja imaginea firmei.
La aproape două luni de la noaptea în care fusese surprinsă în fotoliu, Roxana a primit telefonul care i-a schimbat viața.
Procesul fusese câștigat.
Au venit despăgubiri consistente.
Suficiente cât să acopere tratamentul mamei ei și suficiente ca fratele ei să poată continua școala fără să mai întrerupă pentru că „nu sunt bani”.
