Ana a coborât și ea. Pentru o clipă, nu a mai fost polițist.
— Acum doisprezece ani, într-un bloc care ardea… — a spus încet.
Mihai a încremenit. A privit-o atent. Ochii i s-au mărit.
O resto si pe aver rig
— Fetița… — Eu eram.
S-au uitat unul la altul câteva secunde, fără cuvinte. Apoi, din clădire s-a auzit o voce de copil, subțire, care striga „Tati!”.
