Camera s-a cufundat în tăcere.
Pentru prima oară, Rodica nu a mai zâmbit.
— Nu ești prima femeie care încearcă să se bage între mine și fiul meu.
Cuvintele ei au rămas atârnate în aer.
Vlad a închis ochii pentru o fracțiune de secundă.
Prea târziu.
Le auzisem.
Și înțelesesem tot.
Nu era doar o mamă protectoare.
Nu era doar o apropiere strânsă.
Era o femeie care refuza să accepte că fiul ei este adult și care vedea orice parteneră drept o rivală.
Iar Vlad îi permisese ani la rând să facă asta.
O resto si pe aver rig
Mi-am luat geanta.
— Laura, oprește-te, a spus el.
— Putem discuta.
— Am discutat destul.
— Faci o greșeală.
L-am privit pentru ultima dată.
— Nu. Greșeala am făcut-o când am ignorat toate semnalele până acum.
Am ieșit din vilă fără să mai privesc înapoi.
În aceeași seară mi-am schimbat biletul de avion.
Mi-am petrecut ultimele ore pe insulă singură, privind marea și încercând să înțeleg cum am ajuns aici.
Când avionul a atins pista în România, hotărârea mea era luată.
Nu aveam să mă întorc la viața aceea.
Nu aveam să mă lupt o existență întreagă pentru locul întâi în viața propriului meu soț.
În zilele care au urmat, Vlad m-a căutat întruna.
Promisiuni.
Toate aveau însă același defect.
Nu veneau niciodată doar de la el.
De fiecare dată apărea și numele mamei lui.
„Mama spune că avem nevoie de timp.”
„Mama crede că exagerezi.”
„Mama este foarte afectată.”
Niciodată nu m-a întrebat cum mă simt.
Nici măcar o clipă nu s-a întrebat ce anume m-a făcut să plec.
