— Atunci despre ce?
Am tras aer adânc în piept, ca înaintea unui pas fără întoarcere.
— Despre noi. Nu mai există „noi”.
A râs scurt, amar.
— Serios? Pentru un card blocat?
— Nu. Pentru cinci ani.
O liniște grea s-a așezat între noi.
— Pentru cinci ani în care am dus totul singură. Pentru cinci ani în care ai ales să nu faci nimic.
— Exagerezi…
— Nu. Acum, pentru prima dată, spun exact cum e.
S-a ridicat brusc, ca și cum ar fi căutat o ieșire.
— Și ce vrei? Să plec?
L-am privit drept în ochi.
Atunci, pentru întâia oară, n-a mai avut replică.
A doua zi, și-a strâns lucrurile.
Nu erau multe.
De fapt, nici nu avea.
Ana a apărut din nou. A făcut scandal, a aruncat vorbe grele, m-a numit rece și egoistă, mi-a prezis că voi rămâne singură.
N-am răspuns.
Nu mai aveam de ce.
