— Sebastian Iorga. Partenerul Marianei.
Cuvântul a căzut în sală ca o bombă.
Radu a încercat să râdă.
— Mariana a știut mereu cum să impresioneze oamenii importanți.
Sebastian l-a privit o clipă, fără să clipească.
— Nu. Mariana are darul de a supraviețui oamenilor mici.
Printre mesele elegante s-a făcut liniște deplină.
Mariana aproape că a zâmbit.
După ani buni, cineva o apăra fără să caute s-o controleze.
A început ceremonia.
Dar Radu nu-și mai putea desprinde privirea de la ea.
Mariana vorbea cu invitații, râdea cu copiii ei, iar Sebastian stătea lângă ea cu o naturalețe imposibil de mimat.
Și atunci Radu a înțeles ceva cumplit.
Nu îl mai iubea.
Toți anii în care o făcuse să se simtă insuficientă nu îi sfărâmaseră sufletul.
O reconstruiseră.
După ceremonie, Veronica s-a apropiat de Mariana cu un pahar de șampanie.
— Sincer, nu mă așteptam să ai curaj să vii.
Mariana a luat de pe tavă un pahar cu apă.
— După tot ce am trăit cu voi doi, asta e partea ușoară.
Veronica a râs fals.
— Oricum, cred că amândouă știm că oamenii ca Sebastian se plictisesc repede.
Atunci, Sebastian a intervenit, calm.
— Interesant. Eu cred același lucru despre cei care își încep relațiile distrugând familii.
Veronica a rămas fără cuvinte.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
