La șase ani, micul Simeon a ales calea mânăstirii, îmbrățișând un trai aspru, cu nevoințe neîntrerupte. Curând, a cerut să trăiască pe un stâlp, urmând pilda duhovnicului său, și astfel a primit un loc de sihăstrie înălțat, asociat Muntelui Minunat. Monahii au ridicat pentru el un stâlp impunător, despre care tradiția spune că ajungea la aproape patruzeci de metri, pentru a-l feri de ispitele lumii și a-l întări în rugăciune.
O resto si pe aver rig
Viața lui a devenit repede o pildă de răbdare și slujire: numeroși bolnavi și necăjiți au căutat ajutor lângă stâlpul Cuviosului, iar el i-a întărit cu cuvântul și cu rugăciunea. La vârsta de 33 de ani, a fost hirotonit preot de episcopul Dionisie al Seleuciei. S-a mutat la Domnul pe 24 mai 592, la 85 de ani, rămânând în conștiința credincioșilor drept ocrotitor în fața necazurilor și mijlocitor pentru sănătate.
Rugăciuni și rânduieli cinstite de credincioși În această zi, credincioșii obișnuiesc să participe la Sfânta Liturghie, să aprindă lumânări pentru cei dragi și să rostească rugăciuni către Sfântul Simeon. Mulți citesc acatistul sau troparul dedicat lui, cerând întărire în încercări și alinare în suferințe trupești sau sufletești. O invocare scurtă, potrivită pentru această zi, poate fi rostită cu inimă smerită:
