O tăcere densă s-a așternut peste masă.
Radu s-a ridicat brusc.
— Despre ce vorbiți?
Bărbatul mai în vârstă i-a răspuns calm:
— În urmă cu trei luni am fost contactați de unul dintre foștii parteneri ai firmei. Investigația a scos la iveală documente și transferuri care necesită verificări.
Patricia a izbucnit într-un râs nervos.
— Este ridicol.
Atunci, pentru prima dată în acea zi, mama a făcut un pas înainte.
— Nu este ridicol.
Toți s-au întors spre ea.
Și-a scos liniștită ochelarii din poșetă.
— Pentru că eu sunt persoana care a descoperit o parte din aceste documente.
Am văzut cum fața Patriciei se goleşte de culoare.
Anii întregi în care mama lucrase ca expert contabil, înainte de pensie, aproape nimeni nu îi cunoștea. Pentru Patricia, ea fusese mereu doar „o femeie de la țară”.
Cu două luni înainte însă, unul dintre foștii colaboratori ai firmei îi ceruse mamei ajutorul pentru verificarea unor acte.
Descoperise discrepanțe majore și sesizase autoritățile, fără să bănuiască o clipă că firma verificată era chiar aceea cu care Patricia se lăuda la fiecare masă.
— Dumneavoastră? a bâiguit Patricia.
— Imposibil.
— Nu, doamnă. Foarte posibil.
Femeia care umilise oameni ani la rând părea, pentru prima oară, cu adevărat speriată.
A încercat să protesteze.
Să explice.
Să amenințe.
Dar nimeni nu o mai asculta.
Iar rudele care până atunci îi aprobaseră fiecare vorbă își fereau acum privirea.
