În plan practic, motivele pentru care oamenii optează pentru o formă sau alta pot fi variate: de la tradiția familiei la considerente economice ori sanitare. Bisericile și comunitățile pot însoți aceste decizii prin consiliere pastorală, ajutând familiile să-și formuleze opțiunile fără teamă și fără vinovății nejustificate, păstrând în același timp respectul pentru rânduiala locului.
Esentialul care traversează aceste perspective este următorul: nu există o formulă tehnică a trecerii spre veșnicie pe care să o poți bifa printr-un tip anume de ceremonie. Credința, nădejdea și iubirea sunt reperele care dau sens doliului și care susțin familia în momentele grele.
În fața unei astfel de alegeri, un dialog deschis cu cei apropiați și, acolo unde este cazul, cu un îndrumător spiritual, poate aduce claritate. Important este ca dorințele exprimate ale persoanei și ale familiei să fie împlinite cu grijă și demnitate, lăsând ca harul și nădejdea în înviere să rămână centrul trăirii creștine în aceste clipe.
