Apoi, calm, a atins ecranul telefonului și a apăsat un singur buton.
Apelul care a schimbat atmosfera dintr-o secundă — Bună seara. Sunt Sofia Popescu, a spus liniștit. Putem începe.
Pe ecran a apărut un bărbat trecut de cincizeci de ani, într-un birou sobru, cu steagul României în fundal. Vocea lui era clară, oficială, fără loc de interpretări.
— Bună seara, doamna Popescu. Consiliul este pregătit.
În acel moment, Cătălin a rămas nemișcat. Maria și-a oprit degetele deasupra tastaturii, ca și cum cineva ar fi întrerupt brusc curentul. Sofia a pus telefonul pe difuzor și l-a așezat pe tejghea. Dintr-odată, toți cei din hol aveau același punct de atenție.
Vocea din telefon a continuat, rar și apăsat: — Înainte de semnare, confirmăm detaliile finale. Achiziția Hotelului Majestic se realizează integral, cu plata în avans. Valoarea: 200 de milioane de lei. Transferul se finalizează în această seară.
Marmura a absorbit o tăcere grea. Cătălin a înghițit în sec: — Cum adică… achiziția?
Sofia Popescu l-a privit direct, pentru prima dată în seara aceea. — Adică hotelul nu mai aparține cui credeai.
