— Semeni cu taică-tu când se înverșuna.
Am schițat un zâmbet amar.
— Ai venit și tu să-mi spui că sunt un monstru?
El a clătinat din cap.
— Nu. Am venit să-ți spun un adevăr pe care trebuia să-l știi demult.
Mi s-a strâns stomacul.
Unchiul s-a așezat la masă și a oftat adânc.
— Tatăl tău știa ce făcea maică-ta cu banii.
Am încremenit.
— Ce vrei să spui?
— Cu ani buni înainte să moară, a făcut credite ca să acopere datoriile lui Alex. Pariuri sportive, păcănele… prostii.
Mi-au amorțit mâinile.
Fratele care mereu „încerca să se pună pe picioare”?
Unchiul a dat din cap încet.
— Tatăl tău a plătit de două ori niște recuperatori, ca să nu izbucnească scandalul acasă. Apoi s-a îmbolnăvit. Stresul l-a măcinat.
Nu mai aveam cuvinte.
Toți anii în care m-am văzut pe mine drept fiul exagerat.
Toate momentele în care m-am simțit vinovat că nu dau destul.
Totul începuse cu mult înaintea mea.
— Și mama știa? am întrebat încet.
Unchiul Sorin a râs scurt, fără urmă de veselie.
— Ea îl proteja.
Am închis ochii.
Atunci am priceput ceva dureros: nu eram doar portofelul casei.
Eram înlocuitorul tatălui meu.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
