În câteva minute, curtea s-a umplut de polițiști. Unul dintre ei mi-a cerut telefonul Marinei.
Fetița tremura toată.
Tatăl ei, grădinarul care lucra pentru mine de aproape opt ani, a apărut din spatele serei, înspăimântat.
— Domnule Victor, vă jur că noi n-am știut nimic…
M-am apropiat de el și i-am pus mâna pe umăr.
— Fiica ta mi-a salvat viața.
Omul a izbucnit în plâns.
Alina încă încerca să vorbească.
— Victor, ascultă-mă… nu era cum crezi…
Am privit-o drept.
— Atunci cum era?
Nu a avut ce să spună.
Pentru că nu exista un răspuns.
În aceeași zi, poliția a ridicat telefoanele, laptopurile și înregistrările camerelor de supraveghere din jurul casei. Până seara, adevărul nu mai putea fi ascuns.
Alina avea de aproape doi ani o relație cu acel bărbat.
Împreună plănuiseră totul, în cel mai mic detaliu: ruta, mașina, dispariția, transferurile de bani, despăgubirea companiei.
Iar cel mai dureros era cât de stăpână pe sine fusese tot acest timp.
În următoarele săptămâni, scandalul a izbucnit peste tot. Presa vorbea despre tentativa de dispariție a unui om de afaceri și despre copilul care observase singurul detaliu greșit: o cifră din numărul mașinii.
Dar eu nu mă puteam gândi decât la un singur lucru.
Cât de aproape fusesem să mor fără să bănui absolut nimic.
