— După tot ce am făcut pentru tine…
Am zâmbit trist.
— Exact asta e problema. Ați crezut mereu că mi-ați făcut o favoare acceptându-mă.
Am ridicat dosarul, ca pe un reper al adevărului.
— Și încă ceva.
Toată lumea era atentă acum, cu respirația suspendată.
— În urmă cu trei zile, Vlad m-a rugat să adaug numele mamei lui ca asociat într-unul dintre proiectele mele imobiliare. A insistat foarte mult. Atât de mult, încât avocatul meu a început să pună întrebări.
Vlad a pălit pe loc.
— Elena, taci.
— Așa că am verificat.
Mi-am scos telefonul și am ridicat ecranul la nivelul ochilor tuturor.
— Datorii. Credite. Procese comerciale. Conturi blocate.
Un foșnet de șoapte a umplut sala.
Mirela și-a dus mâna la gură, ca și cum ar fi încercat să oprească ceva ce-i scăpase de mult.
— Voi nu voiați o familie, am spus calm. Voiați acces.
Vlad a făcut un pas spre mine.
Și pentru prima dată nu mai părea elegant.
Părea speriat.
— Putem discuta acasă.
Am râs scurt.
— Nu există „acasă”.
Și atunci am rostit propoziția care a rupt definitiv totul.
— Nunta asta s-a terminat. Iar toți invitații pot rămâne la cină. Este deja plătită.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
