O fată de doisprezece ani a început să țipe când a simțit ploaia pe piele pentru prima dată.
Un băiat a leșinat când a văzut traficul din Brașov.
Medicii și psihologii lucrau fără oprire.
Mulți dintre supraviețuitori nu suportau lumina naturală.
Dormeau sub paturi.
Refuzau oglinzile.
Se speriau de telefoane și televizoare.
Dar adevăratul șoc a venit când anchetatorii au verificat arhivele vechi.
În 1989 existaseră indicii.
Mai mulți copii din sate vecine spusese că au văzut profesorul după dispariție.
Un pădurar raportase urme de fum într-o zonă izolată.
Totul fusese ignorat.
Pentru că autoritățile de atunci concluzionaseră rapid că grupul murise în munți.
Roman nu putea dormi după cazul acela.
În fiecare noapte îi reveneau în minte desenele de pe pereți.
Soarele desenat de copii care nu-l mai văzuseră de zeci de ani.
Într-o dimineață, a mers din nou la Lia.
Ea stătea pe o bancă în curtea centrului medical, ținând fața ridicată spre lumină.
Ca și cum încă învăța să trăiască afară.
Roman s-a așezat lângă ea.
— De ce ai fugit acum?
Lia a rămas tăcută mult timp.
Apoi a spus:
— Pentru că băiatul meu împlinea cincisprezece ani.
Roman a întors capul spre ea.
Ochii ei s-au umplut de lacrimi.
— Și într-o zi mi-am dat seama că începea să vorbească exact ca el.
Profesorul.
Lia și-a strâns mâinile tremurând.
— Atunci am înțeles că dacă nu ies… întunericul o să ne înghită pentru totdeauna.
Pentru câteva secunde, niciunul nu a mai spus nimic.
În depărtare se auzeau copii râzând.
Copii adevărați.
Iar Lia a început să plângă încet când și-a dat seama că sunetul acela încă există în lume.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
