A zâmbit și și-a așezat palmele peste ale mele. „Mamă… îți mulțumesc pentru tot.”
Atunci am înțeles pe deplin: nu pot lăsa un monstru să o ia.
O resto si pe aver rig
Am ieșit din cameră cu pași hotărâți și m-am dus direct la recepția hotelului. Am cerut să vină managerul, iar când s-a apropiat, i-am spus fără ocolișuri: „Am nevoie urgent de acces în sala principală și de microfon. E o problemă gravă.”
M-a privit surprins, dar a încuviințat. Peste câteva minute eram deja în fața microfonului, în sala frumos decorată, cu luminile aprinse, în timp ce personalul făcea ultimele retușuri.
Am inspirat adânc. Nu mai exista cale de întoarcere.
„Bună ziua”, am rostit ferm. „Vă cer scuze, dar trebuie să fac un anunț important. Nunta Iuliei nu va mai avea loc.”
Toți s-au oprit din mișcare. Murmurele au început să curgă printre mese; în unii ochi am văzut uimire, în alții licărirea plăcerii de bârfă.
