Sofia s-a strâmbat vizibil când a văzut-o.
— Dacă tot ești aici, schimbă imediat lenjeria de pat, a poruncit rece, ca și cum s-ar fi adresat nu unei persoane, ci unui obiect.
Daniel a zărit cum mâinile Emmei au tresărit ușor — mâini asprite de muncă. A intervenit cât a putut de calm, rugând-o pe Sofia să vorbească mai respectuos.
Răspunsul a fost doar o rostogolire a ochilor, apoi Sofia și-a scufundat atenția în ecranul telefonului.
În clipa aceea, în mintea lui Daniel a pocnit ceva, definitiv.
Trei ani de relație i s-au derulat prin față ca un film vechi, cu scene uitate.
Și a văzut limpede un adevăr neliniștitor: nu o surprinsese niciodată pe Sofia îngrijindu-se cu adevărat de cineva în afară de ea însăși.
Gândul care îl rodea de mult, abia șoptit până atunci, a devenit apăsător:
„Mă iubește pe mine… sau iubește banii mei?”
O simplă discuție nu mai putea smulge un răspuns curat.
Avea nevoie de o probă.
Una dură. Adevărată.
În aceeași zi, Daniel a pus la cale un plan împreună cu cel mai bun prieten al lui și medicul personal, Mark.
Spre seară, printre cunoscuți a început să circule o veste neliniștitoare: Daniel suferise o accidentare gravă la antrenament. Doctorii spuneau că, pentru o vreme, nu va putea merge și va sta în scaun cu rotile.
Sofia a năvălit la clinica privată îmbrăcată într-o rochie neagră de designer, cu lacrimi în ochi.
Îl îmbrățișa, vorbea despre tragedie și părea sfâșiată.
