„Doamne, ce traumă… oare trebuie să merg la psiholog!?”
Rădăcini și părinți discreți Dani a amintit și de moștenirea sa croată, limbă auzită mai ales la bunici, din care a prins înțelesul unor cuvinte, fără să o stăpânească cu adevărat. În familie, mama a lucrat ca economist, iar tatăl ca bibliotecar, două repere care i-au fixat rigoarea și echilibrul.
Părinții trăiesc și astăzi cu aceeași cumpătare, în același apartament modest de peste patru decenii. Au rămas departe de ostentație și refuză ajutorul direct, lucru pe care fiul îl spune apăsat, dar cu respect pentru felul lor de a fi.
„Nu a luat credit niciodată, nu a luat împrumut de la vreo rudă, prieten, ceea ce se și vede că nu a evoluat cu nimic financiar. Nu acceptă niciun fel de ajutor din partea mea și a lui frati-miu. Le dăm bani, dar nu știu de unde sunt, pentru că nu știu să citească extrasul. E foarte greu cu ai mei. Dacă ar fi după tata, nu aș mai lua niciodată credit”
Se declară adesea „rezistent la emoții”, însă, când vorbește despre familie, vocea i se schimbă. Între glumă, autoironie și tandrețe, rămân vizibile acele mici „regii” domestice care i-au clădit răbdarea și i-au pus repere pentru viață.
