Gabriela Cristea: „Peste ce nu ai putea trece în relație? Probabil că eu n-aș suporta ideea să mă înșeli și am să și argumentez. Adică nu e o chestie doar de vanitate. Mamă, m-a înșelat. Nu, pentru că eu cred că chestia asta cu înșelatul ține de lipsa de respect pentru propria-ți persoană. Și atunci, dacă tu nu te respecți pe tine, respectându-ți familia, cum aș putea să te respect eu pe tine? Dar cred că chestia asta nu ține doar de înșelat dacă stau să mă gândesc bine. Cred că ține de absolut orice. Adică să mă minți, să faci ascunzișuri, din astea. Cred că asta m-ar deranja.”
Infidelitatea, linia de netrecut Pentru ambii soți, definiția infidelității depășește zona fizică. Cu alte cuvinte, și comportamentele care ocolesc adevărul sau care se poartă „pe ascuns” intră în aceeași categorie a trădării de încredere. Este un teritoriu unde ambiguitatea nu ajută; sensul devine comun și ferm: orice încălcare a onestității subminează cuplul.
Tavi Clonda: „Păi, cam asta de fapt înseamnă înșelatul. Nu neapărat fizic sau așa.”
De aici, dialogul alunecă firesc spre ideea de auto-respect. Dacă partenerul alege drumul scurt al secretelor, spune prezentatoarea, atunci problema nu mai e doar între doi oameni, ci și între fiecare și propria conștiință. Refuzul de a accepta astfel de compromisuri devine, în ochii ei, o formă de igienă morală.
Gabriela Cristea: „De asta zic, că dacă tu nu te respecți pe tine, că dacă faci lucruri pe ascuns într-o relație, nu te respecți pe tine. De ce ai vrea să faci lucruri din astea?”
