Uzufructul (uzufruct viager) este instrumentul juridic cel mai potrivit, în multe cazuri, pentru a păstra dreptul de a locui. Prin acest instrument, titularul dreptului de proprietate (copilul) dobândește posesia, iar donatorul/transferorul păstrează dreptul de folosință și administrare până la deces sau pentru o perioadă determinată. Aceasta asigură protecție juridică împotriva pierderii ad-hoc a locuinței.
Ce greșeli evită pentru a nu rămâne fără locuință Primul risc major este lipsa clauzei care să reglementeze expres dreptul părintelui de a locui în imobil. Un act de transfer — fie vânzare, fie donație — fără clauză de folosință sau fără instituirea unui drept real de uzufruct poate lăsa fostul proprietar expus la solicitări ulterioare privind evacuarea.
Urmează neînregistrarea la cartea funciară sau înregistrarea eronată a drepturilor. Orice schimbare de proprietate trebuie înscrisă corespunzător; în lipsa înscrierii, drepturile nu produc efecte față de terti. De aceea, actele notariale trebuie redactate cu grijă, iar înregistrarea la Oficiul de Cadastru este esențială.
Un alt pericol este confuzia între posibilitatea de folosință informală și dreptul real legal. Un acord verbal sau o înțelegere între părți nu înlocuiește înscrierea unui drept real: fără aceasta, copilul, chiar dacă este de bună-credință, nu poate garanta păstrării dreptului părintelui în fața unor terți sau a instanței.
„Pentru siguranță, includeți întotdeauna în act o clauză expresă privind dreptul de folosință sau instituiți uzufructul viager.”
