A doua cuprindea documentele pentru un program de îngrijire permanentă destinat lui Radu.
Costurile erau acoperite integral.
A treia pagină era o ofertă de angajare: program flexibil, salariu foarte bun, posibilitatea de a lucra aproape exclusiv de acasă.
Maria citea fără să scoată o vorbă, lacrimile ei căzând pe documente, transformând hârtia în mărturie a unei speranțe neașteptate.
— Nu pot accepta asta…
— Ba poți.
— Este prea mult.
— Nu este nici pe departe suficient.
Ridică privirea spre mine, încercând să înțeleagă motivațiile din spatele gestului.
— De ce faci toate astea?
Am arătat spre fotografia de la bal, lăsând trecutul să explice prezentul.
— Pentru că atunci când aveam cea mai mare nevoie de cineva, tu ai fost acolo.
Maria încercă să protesteze, simțind că gestul meu era disproporționat față de ceea ce credea că merită.
— Andrei, au trecut douăzeci de ani.
— Și eu nu am uitat nici măcar o zi.
În săptămânile ce urmară, viața Mariei începu să se schimbe treptat și vizibil.
Renunță la livrări, iar Radu primi îngrijirea de care avea nevoie.
S-au mutat într-un apartament confortabil, aproape de centrul orașului.
Pentru prima dată după mulți ani, Maria putea dormi liniștită noaptea.
Câteva luni mai târziu, am fost
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
