O resto si pe aver rig
El a descris acea voce interioară care, în momente-cheie, minimalizează munca depusă și transformă reușitele în „noroc” sau „coincidență”. Chiar și după proiecte duse la capăt cu profesionalism, reverberațiile îndoielii reapar; e ca și cum mintea ar pune pe pauză bucuria și ar apăsa pe un buton al neîncrederii.
Ce înseamnă sindromul impostorului și cum lovește Sindromul impostorului nu înseamnă modestie, ci o distorsiune cognitivă care face ca realizările reale să pară nemeritate. Apar comparații permanente, standarde imposibile și o alertă continuă că „ai putea fi descoperit”. În plan emoțional, se instalează frica, anxietatea și perfecționismul rigid. În plan profesional, poate apărea amânarea, autosabotajul sau supramunca — încercarea de a „compensa” un presupus deficit de valoare.
Povestea lui Anghel Damian surprinde tensiunea dintre două forțe: pe de o parte, îndoiala; pe de altă parte, convingerea rațională că problemele pot fi abordate metodic. Între aceste capete de forță e nevoie de echilibru și de o igienă mentală care să protejeze munca de zgomotul interior.
„În mine e această luptă: pe de o parte, sindromul impostorului, care mă face să îmi pun foarte multe probleme, iar pe de altă parte, convingerea că orice task primit se poate rezolva”.
