Am rostit-o cu un calm care a tăiat mai adânc decât un țipăt.
— Da, Derek. Leo a auzit tot.
S-a lăsat tăcerea. Din hol a apărut băiețelul meu, strângându-și dinozaurul de pluș. Avea ochii roșii. Derek a încercat să-l atingă. Leo a făcut un pas înapoi. L-a dărâmat. Mi-aș fi dorit să-l fi dărâmat mai devreme.
Atunci a sunat soneria. Trei bătăi scurte, tăioase. Elaine s-a uitat spre ușă și a început să tremure. Derek a încrețit fruntea.
Am luat dosarul și m-am dus spre intrare.
— Avocatul. — Ce avocat?
Am deschis. Pe palier, domnul Robles, cu doi polițiști alături și un plic galben, sigilat, în mână. M-a privit cu milă. Apoi s-a uitat la Derek.
— Domnule, înainte să discutăm despre frauda cu cardul de credit, e o chestiune mult mai serioasă.
Elaine a scâncit: „Nu spune nimic”. Derek s-a întors spre ea: „Mamă?”. Avocatul a ridicat plicul.
— Soția dumneavoastră ne-a cerut să verificăm apartamentul pe care tocmai l-ați închiriat mamei.
Derek s-a făcut galben.
Robles a inspirat adânc.
— Apartamentul era deja pe numele ei… îl deține de șase ani. — L-am privit pentru ultima oară. — Acum întreab-o de unde au venit banii pentru a-l cumpăra.
Partea a II-a: Măștile cad în Queens
Derek s-a uitat la Elaine. Pentru prima oară, nu a mai văzut o sfântă, ci o femeie plină de secrete.
— Mamă… despre ce vorbește?
Elaine își strângea poșeta.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
