Doar un pas hotărât peste prag, ca și cum liniștea mea ar fi fost singurul răspuns posibil.
Aerul rece mi-a tăiat respirația, dar m-a și limpezit pe dinăuntru. Am coborât treptele cu valiza într-o mână, fiecare treaptă pocnind ușor sub tălpi, și m-am oprit în fața blocului. Telefonul, strâns în cealaltă palmă, încă vibra domol, de parcă mă chema înapoi la o realitate pe care nu o mai voiam.
Am format înapoi numărul. Degetul mi-a ezitat o clipă, apoi am apăsat. Tonurile s-au înșirat, egale, metalice.
— Bună ziua, doamnă Natalia? s-a auzit o voce calmă, profesionistă, care a spart răceala dintre noi.
— Da… am răspuns abia șoptit.
— Vă sunăm de la bancă. Am detectat tranzacții suspecte pe contul dumneavoastră. Confirmați că ați efectuat dumneavoastră aceste retrageri?
Am închis ochii pentru o secundă, ca și cum întunericul pleoapelor m-ar fi putut proteja de tot ce știam deja.
— Nu. Nu eu, am spus răspicat, cu un nod în gât.
— În regulă. Contul este deja blocat. Am inițiat procedura de fraudă. Avem nevoie să depuneți o sesizare oficială și, foarte important, aceste sume provin parțial dintr-un fond protejat legal. Situația este gravă.
O resto si pe aver rig
Nu pentru mine.
Pentru ei.
Am deschis ochii și, pentru prima oară după mult timp, nu m-am mai simțit singură. Ca și cum o ușă, pe care o crezusem mereu încuiată, se deschisese brusc și aerul curat pătrundea, eliberator.
— Ce se întâmplă mai departe? am întrebat, încercând să îmi țin vocea fermă.
— Se va deschide o anchetă. Banii vor fi urmăriți, iar persoanele implicate pot răspunde penal, a continuat aceeași voce, fără grabă.
Am înghițit în sec. Cuvintele atârnau greu între noi, împingându-mă exact acolo unde refuzasem atât timp să privesc.
