În inima județului Buzău, într-un sat liniștit numit Smeeni, există un loc care a devenit simbol al speranței, credinței și vindecării. „Fântâna Tămăduirii”, cum a fost numită de localnici, atrage an de an sute de pelerini care cred cu tărie în puterea ei tămăduitoare.
O poveste care a trecut proba timpului Totul a început în 1926, când un tânăr orb din naștere ar fi căpătat vederea după ce s-a spălat cu apa unei fântâni părăsite. Minunea s-a răspândit din sat în sat, iar în scurt timp, fântâna a devenit loc de pelerinaj. Relatările despre vindecări s-au înmulțit, iar oamenii veneau cu nădejde, unii în tăcere, alții în rugăciune.
O resto si pe aver rig
Credința care nu se stinge Astăzi, fântâna din Smeeni este îngrijită cu sfințenie de localnici. Apa ei este limpede, rece și – spun oamenii – nu a secat niciodată, în ciuda anilor de secetă. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii (Vinerea Luminată), credincioșii vin cu sticle, bidoane și rugăciuni, convinși că această apă are puterea de a aduce alinare și sănătate.
