O resto si pe aver rig
În timp, unele mame ajung să dispară în propriul rol: îngrijesc, rezolvă, anticipează, oferă — fără odihnă, fără cereri, fără limite clare. Mesajul nespus pe care îl poate recepționa copilul este că mama „nu are nevoi”. Iar când un copil nu vede un model de respect de sine și granițe, îi va fi mai greu să le învețe.
Uneori, iubirea este percepută ca un munte de sacrificiu. Iar când copilul simte că nu poate „plăti” această datorie emoțională, începe să micșoreze ceea ce a primit, ca să poată respira:
„Nu a fost chiar atât de mult”
„Era doar responsabilitatea ei”
. În acea clipă, legătura nu mai e trăită ca dar, ci ca obligație — iar obligația naște, paradoxal, rezistență.
